La sfarsit de 2012

2012-Unul dintre cei mai minunati si interesanti ani din cele doua decenii de existenta ale mele.

   Un an cu foarte multe impliniri pe toate planurile dar si cu nereusite asumate (insa nu prea se vad acum cand privesc in urma sau nu mai conteaza pentru ca intr-un final tot spre lucruri bune au condus)

   Nu stiu cum as putea sa rezum toate momentele ce merita impartasite acum,la sfarsitul anului cand sunt in febra cumparaturilor de sarbatori si cand am uitat de mine si de celelalte 11 luni ale anului care au trecut si mai ales sa reduc totul in doar cateva randuri.

   Anul 2012 care pentru multi a fost considerat sfarsitul,ultimul an al omenirii,pentru mine a fost un nou inceput,un an in care am pasit spre o noua etapa din viata mea,a fost anul in care m-am bucurat de frumoasa varsta de 20 de ani,o varsta magica si plina de energie,am intalnit cei mai multi oameni si mi-am facut cei mai multi prieteni,am vazut cele mai multe locuri si am trait cele mai diverse si profunde sentimente,am invatat cele mai multe lucruri si am descoperit lumea dintr-o alta dimensiune.

   Acest an pot spune ca a fost plin si cu bune si cu rele insa dupa cum spuneam un pic mai sus,acum cand trag linie de final se vad doar plusurile,sau poate sunt eu o persoana prea optimista(ca tot mi se spune asta des) insa chiar a fost un an productiv si intens,atat pe plan profesional cat si pe plan sentimental.Una dintre cele mai mari pareri de rau de anul acesta este ca nu am petrecut mai mult timp cu parintii mei insa nu a fost pentru ca nu am vrut sau din cauza mea ci din cauze exterioare vointei noatre si poate a distantei care ne despartea(acum s-a mai micsorat cu 2000 km :D)

   A fost un an in care am pierdut persoane sau lucruri insa dupa teoria mea de viata si legea compensatiei care cred ca functioneaza in acest univers, toate aceste pierderi au fost inlocuite cu multe alte castiguri.Un an in care am realizat cat de mult conteaza sa ai prieteni dar cel mai important am realizat ce inseamna sa ai prieteni adevarati alaturi in momentele dificile.

    Ca sa inchei acest periplu sentimental si plin de lucruri memorabile pe acest an as dori sa precizez ca mi s-a dovedit inca o data ca orice sfarsit poate fi luat ca un nou inceput si ca viata trebuie traita la intensitatea pe care ti-o doresti.

O stea..a mea...

Una dintre melodiile mele preferate din ultimul timp...
Am asteptat cu nerabdare videoclipul pentru ca este o piesa destul de sensibila si nu mergea chiar orice animatie colorata si plina de "piele-goala" ca sa nu folosesc alt termen mai putin politicos.Insa am fost placut surprinsa atunci cand l-am vazut,chiar special si potrivit cantecului,reusind sa accentueze si mai mult sensibilitatea pe care vrea sa o transmita.
Desi nu pot spune ca sunt o fana inraita a cantecelor lente de dragoste si de dor,pot spune ca aceasta melodie mi-a cam intrat pe sub piele si datorita faptului ca se potriveste situatiei mele sentimentale din ultimul timp...sau sa fie doar din cauza vremii mohorate din ultimele zile?...

Simplitate

* Tin sa specific ca aceste fotografii nu-mi apartin dar le-am postat pentru ca imi plac foarte mult iar macul este una dintre florile mele preferate.

*Frumusete si simplitate,libertate si spontaneitate...asta imi inspira aceasta frumoasa planta ce nu are nevoie de foarte multe conditii sau substante pentru a creste si pentru a oferi culoare.

 *Conform zodiacului floral aceasta este floarea ce corespunde cu ziua mea de nastere si consider ca in mare parte caracteristice macului ca floare salbatica dar si domestica mi se potrivesc.

Şi o poezie în acest decor de gingaşie şi culoare:

   Flori de mac

        de Lucian Blaga

         (1921)

În frunza de cucută amară

îmi fluier bucuriile-şi-o neînţeleasă teamă

de moarte mă pătrunde,

cum vă privesc pe malul mării de secară,

flori de mac.

Aş vrea să vă cuprind,

că, nu ştiu cum, petalele ce le purtaţi

îmi par urzite

din spuma roşie

a unui cald şi-nflăcărat amurg de vară.

Aş vrea să vă culeg în braţe

feciorelnicul avant,

dar vi-e atât de fragedă podoabă,

că nu-ndrăznesc,

o, nici la pieptul gândurilor mele să vă strâng.

Şi-as vrea să vă strivesc,

că sunteţi roşii, roşii

cum nu au putut să fie pe pământ

decât aprinşii, mari stropi de sânge ce-au căzut

pe stânci

şi pe nisip în Ghetsemani de pe fruntea lui Isus,

când s-a-ngrozit de

moarte.

P.S. : Această postare poartă numărul 100 :)

Gradina bunicii vara(part I)

Pentru ca mi-era dor de vara si am asteptat-o atat de mult...pentru ca una dintre micile mele bucurii varatice este sa ingrijesc florile bunicii mele si sa le fotografiez :).Si pentru ca vara aceasta nu stiu in ce perioada voi ajunge sa vad gradina copilariei mele care,incepand cu primele zile de primavara si sfarsind cu prima zapada..este inundata de culoare,miresme si forme diverse.Rasfoind arhiva de poze am gasit cateva cu flori facute in vacantele de vara trecute.

Un dor nostalgic ma strabate mereu cand rasfoiesc pozele cu casa bunicilor,si tot ce tine de acel spatiu ce pentru mine reprezinta un refugiu si un loc sacru,un loc special in care ma pot intalni cu natura,un loc in care mi-am trait jumatate din copilarie,un „colt de rai” pamantesc.

Franturi de ganduri...

“Je croise de gens.Je les regarde.Je leur demande à quelle heure ils se lèvent le matin,comment ils font pour vivre et ce qu’ils préfèrent comme dessert par exemple.Ensuite je pense à eux.J’y pense tout le temps.Je revois leur visage,leurs mains et même la couleur de leurs chaussettes.Je pense à eux pendant des heures voire des années et puis un jour,j’essaye d’écrire sur eux.”

                                      

     Am inceput cu acest citat din Anna Gavalda deoarece cred ca ma regasesc foarte mult in el.Mereu am fost o observatoare fina a realitatii inconjuratoare,mereu am incercat sa deslusesc povestea din spatele aparentei fiecarei persoane,sa-mi dau seama din comportament si aspect ce fel de viata are,in ce mediu traieste iar de multe ori observand aceste lucruri ajungi la concluzia ca si nivelul de educatie poate fi dedus din forma exterioara a manifestarii omului...chiar si trairile se reflecta adesea in modul extern.Nu intru acum in detalii psihologice insa e foarte interesant acest subiect.Cred ca am fost atrasa dintotdeauna de psihologie si de tot ce inseamna fiinta umana si mediul social,insa intr-un mod inconstient.

    Firea mea mult prea sensibila si dornica de socializare incerca deseori sa inteleaga persoana de langa ea si se trezea de multe ori punandu-se in locul ei,experimentand trairile si intamplarile ce le caracterizau pe alte persoane.La inceput pot spune ca a fost doar din dorinta de a intelege si de a fi alaturi de cei de langa mine,de a sti cum sa-i consolez in momente dificile si ceea ce e interesant este ca le vorbeam despre cum as fi eu intr-o asemenea situatie si ce as face..Dar apoi a devenit o "practica"obisnuita pe care o faceam in fiecare situatie si cu orice ocazie    

     Am sa continui tot cu un citat din Anna Gavalda ce spune : 

‘‘ J’aime bien regarder les geans.Surtout les femmes.Même la plus moche,il y a toujours quelque chose.Au moins l’envie d’être jolie.’’

                                     

   Si intr-adevar asa este....Consider ca fiecare om in parte prezinta ceva interesant asupra persoanei sale,are ceva intrigant,un secret,ceva pentru care merita sa i se acorde atentie sau sa opreasca priviri asupra lui.Incepand cu cele mai sarace categorii sociale si trecand prin clasa de mijloc ajungand pana in varful societatii,desi e construita pe sistem piramidal,tot poti face o analiza succinta a cate unui reprezentat din fiecare nivel.Insa constati ca urcand treptele piramidei,lucrurile interesante se diversifica in cele mai posibile si neimaginabile moduri,ceea ce este si normal,doar ca odata cu treapta sociala trebuie sa schimbi si modul de abordare al unei persoane.Spun abordare in sensul in care o persoana trebuie «decriptata«.Asteptarile si imaginatia trebuiesc sa fie mult mai mari si mai ample.

   Dupa cum spune si citatul,pana si o femeie urata poate fi un subiect de observatie demn de luat in seama deoarece exista intotdeauna ceva ce starneste interes,cel putin dorinta de a fi frumoasa.Si exemplele pot continua cu oamenii strazii,dar si cu oamenii de rand ce mereu sunt in goana,cu copiii care mereu te vor face sa zambesti prin gesturile lor,mamele gata sa faca orice ca «puiului« ei sa nu-i lipseasca nimic si multe alte exemple pe care le intalnim zilnic sau in care ne regasim.

   Am constatat ca incepand sa-i analizez si sa-i descifrez pe ceilalti am inceput sa ma descifrez usor,usor si pe mine...insa‘‘long way to go’’.Pot sa ma autoevaluez mai usor,sa-mi dau seama de greselile pe care le fac mai repede,mai pe scurt am inlesnit procesul de autocunoastere si autoeducare.

Katy Perry - The One That Got Away

In another life
I would be your girl
We keep full of promises
Be us against the world.

And in another life
I would make you stay
So I don't have to say
You were the one that got away...

    Adesea ascult diverse melodii si imi dau seama ca versurile exprima mult mai bine starea de spirit decat as reusi eu sa explic.De aceea am pus de multe ori si versurile melodiilor ce-mi plac.Iar asta este una dintre ele.
    Zilele trecute am avut o discutie cu niste prieteni despre regrete si lucruri pe care,acum cand privim inapoi,ne dorim sa le fi facut altcumva..."poate daca faceam asa era mai bine sau lucrurile stateau altfel"-probabil de multe ori ne-am zis fraza asta noua insine,cu regret sau repros,insa un lucru odata facut nu mai poate fi schimbat asa cum nici timpul nu mai poate fi dat inapoi.Atunci te intrebi ce rost are sa mai pierzi timpul gandindu-te regrete,sa te superi amintindu-ti de greselile tale,fara sa ai posibilitatea de a le indrepta cand poti sa  privesti inainte fara sa intorci privirea spre trecut?Insa de multe ori este bine sa iti mai dai seama unde ai gresit sau ce ai facut rau ca acele acte sau vorbe ale tale sa nu mai fie repetate.
    Stiu...este un subiect destul de amplu cel pe care l-am deschis aici si deseori capata valente filosofice dar vroiam doar sa spun,apropo de aceasta melodie ce te face sa te gandesti la persoanele pe care le-ai lasat sa plece din viata ta fara sa faci nimic sau la lucrurile pe care le-ai pierdut pentru ca nu ai actionat corespunzator.Cel putin pe mine m-a facut sa ma gandesc la cateva persoane carora le-am dat drumul sau le-am lasat sa plece din viata mea fara sa pot face ceva..uneori au fost circumstantele de asa natura ca nu am putut face nimic iar alteori eram resemnata ca drumurile noastre se vor desparti oricum,mi-am zis:"mai bine acum decat mai tarziu cand va fi mai dureros".Acum poate incerc anumite regrete deoarece nu stiu ce s-ar fi intamplat daca as fi procedat in alt mod...insa stiu ca toate deciziile pe care le-am luat mi le-am asumat si toate m-au condus la persoana care sunt azi.

Emotie de toamna

Nichita Stănescu

Emotie de toamnă

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.

Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.

O poezie stanesciana destul de cunoscuta in randul iubitorilor de poezie fiind expresiva si sugestiva,in concordanta sentimentala si sonora cu peisajul de afara.

Mi s-a intamplat de multe ori sa raman fara cuvinte in fata unui colt de natura impodobit de toamna.Cea mai recenta astfel de reactie am avut-o ieri,hoinarind prin oras.M-am oprit din mersul meu,uneori cam indiferent la tabloul din jurul meu,dar de aceasta data era mult prea grandios sa nu-l observ.Am stat cateva minute si l-am admirat:un parc plin de culoare si arome tomnatice ce erau insotite de un vant usor si cativa nori negrii pe cer.Parea decupat dintr-un calendar de perete sau din imagini editate.Insa in realitate era nespus de frumos si chiar daca dupa cateva minute au inceput sa cada primele picaturi de ploaie...nu m-am suparat deoarece cum ar mai putea straluci toamna daca nu s-ar reflecta in picaturile de ploaie?

Mi-a parut rau ca nu aveam aparatul la mine pentru a imortaliza frumusetea descoperita in mijlocul unei aglomeratii urbane asa cum este Bruxelles-ul.

Trebuie sa marturisesc ca la inceput vroiam sa spun ca toamna este altfel aici insa mi-am dat seama ca toamna e la fel peste tot insa depinde de oameni sa o descopere si sa o admire.

Apus din vara

Probabil ca multi dintre noi inca mai spera la cateva zile de vara in plus..iar la vremea pe care o avem acum...se pare ca vara nu vrea sa plece de pe meleagurile noastre asa de repede sau cel putin brusc.Am cateva imagini mai jos de prin iulie cand vara era in plina putere...iar apusul(un moment al zilei pe care il ador)transforma cerul intr-un admirabil spectacol de lumini si forme.

A inceput scoala...dar nu si pentru mine!

E ciudat sa realizezi ca tu nu mai mergi la scoala cand vezi ca e multa agitatie in jurul tau,cand vezi ca o parte din prieteni inca isi mai fac griji pentru diverse aspecte legate de prima zi de scoala sau vezi in toata mass-media stiri despre inceperea anului scolar.
Sunt atat de multe lucruri de care ai scapat si in legatura cu care nu mai trebuie sa-ti faci griji ca nu le vei face la timp atunci cand te gandesti ca nu mai mergi la scoala(dar si facultatea va fi tot ceva asemanator deci iluzii:))!!).Voi incerca sa fac o lista cu toate lucrurile care imi vin acum in minte si stiu ca imi ridicau o problema sau ma faceau sa-mi doresc sa ajung mai repede la facultate pentru a nu ma mai confrunta cu ele dar vor fi presarate si cu multe amintiri frumoase.

1.Una dintre problemele mele majore(si cred ca si a colegilor mei de scoala) in acesti 4 ani de liceu a fost UNIFORMA.In fiecare an inainte de inceperea anului scolar trebuia sa strabatem tot orasul in cautare de pantaloni sau fuste gri,camasi albe,albastre sau gri si in final "mult purtatul sacou bleomarin"...aa sa nu uitam de insigna AS;) pe  care trebuia sa o pastram "cu sfintenie" in piept.(dar la multi nu rezista un semestru d-apai 4 ani:))..la fel si carnetul de note)
Acum,poate ca incep sa vad lucrurile altfel,si pot spune ca am fost privilegiati ca am purtat uniforma si am fost la un colegiu atat de bun insa atunci cand esti in "miezul problemei" nu prea gandesti asa desi iti spun cei mai mari ca dupa ce termini  liceul vei avea alta parere.
Desigur ca fiecare incearca sa-si personalizeze tinuta si vei vedea diferite feluri de abordare a conceptului de "uniforma"plimbandu-te pe holurile liceului insa cand vine vorba de control,asa,toti cu sacourile pe noi parem la fel,doar o freza mai ciudata sau un cercel in ureche mai atrage atentia doamnei directoare ce e atenta la cel mai mic detaliu si ne invioreaza ora cu umorul dumneaei intotdeauna molipsitor.Apropo de umor,cred ca unele dintre cele mai amuzante momente erau cele in care se faceau anunturi prin statie.Toata lumea astepta salutul de final al doamnei directoare ,nu inainte de a ne avertiza sa purtam uniforma,mereu incheia printr-un simplu si nostim "Paa!".Daca se mai nimerea si ora de fizica,rasul persista minute intregi:)).De mentionat ca ora de fizica era predispusa crizelor nejustificate de ras;).

2.O alta mare problema reprezenta AGLOMERATIA din autobuze si "obsesia",poate chiar justificata uneori,de a ocupa loc pe scaune.Mereu imi spuneam:"Dupa ce ca imi fac si abonament sa mai merg si in picioare??...nu se poate asa ceva!!!"si de aceea asteptam mereu autobuze cu locuri libere desi trecea ceva vreme,dar macar nu eram singura.
Am mai avut si un avantaj in ceea ce priveste naveta la scoala in mijloacele de transport in comun deoarece locuiesc aproape de un capat de linie si mai mereu prindeam loc.Insa acest aspect reprezenta cateodata si un dezavantaj pentru ca se intampla destul de des sa mai trag cate un pui de somn pana cand trebuia sa cobor,adica la celalalt capat de linie.
Dar trebuie sa recunosc ca mersul cu autobuzul poate reprezenta uneori o adevarata aventura sau un prilej de a mai citi cateva pagini din romanul pe care il mai citesti si la scoala  pe sub banca,o ocazie de a cunoaste oameni noi sau de a studia si observa diverse caractere.Nu te plictisesti niciodata si adormi doar cand esti mult prea obosit,asa cum sunt de obicei liceenii dupa weekend-uri;).Ti se mai lumina fata cand,prin multimea forfotand,intalneai cu privirea o persoana cunoscuta si incepeai sa te resemnezi ca incepe inevitabil o zi de scoala abia atunci cand ajungeai in Livada si mai intalneai alti colegi,poate mai "adormiti"ca tine sau poate chiar bine dispusi si cu pofta avida de mate(ce oameni:))!!!)

3.Mai sunt si zile mai putin bune in care se intampla sa fi surprins de ENTUZIASMUL celor mai mici de a ajunge la scoala,sau a unor oameni de a ajunge la serviciu,sau de elanul cu care isi incep unii ziua,incat te simti destul de prost pentru starea ta de spirit din ziua respectiva.Insa nu poti face nimic sa completezi orele de nesomn sau sa recuperezi lectiile neinvatate pentru lucrarile ce urmeaza sa le dai in ziua aceea si inca te gandesti daca mai are rost sa intri pe poarta liceului(mai bine mergi putin  mai sus pana la un pub pentru a te trezi cu o cafea si gandesti problema altfel) ca si asa vei chiuli azi mult,sau se mai intampla sa vi la scoala si sa nu te opresti cand treci pe langa ea...adica sa treci mai departe foarte pasibil,constient ca in ziua aia esti scutit deja de efortul prezentei la ore.
Au fost cazuri in care am chiulit si in gasca(era mai palpitant asa;)) si pe scutiri scria tot un diagnostic in spirit de turma(IACRS se stie:))) 

4.O problema intr-adevar recunoscuta oficial este SARITUL GARDULUI.Daca nu ai sarit macar o data gardul inseamna ca nu esti sagunist adevarat.Cam asa se vehiculeaza printre elevi,insa poate ca mai exista si astfel de copii "exceptionali"ce respecta regulile.Dar un prieten mi-ar spune:"Pentru ce sunt facute regulile daca nu pentru a fi incalcate!"...si uneori e distractiv sa le mai si incalci.Insa gardul reprezenta mereu o piedica de a ajunge mai repede la locul de fumat de peste drum sau la xerox sau pur si simplu cand chiuleai de la ore si nu stiai cum sa-l sari mai repede sa nu te vada profu' de serviciu.Bietul gard,unul dintre dusmanii declarati ai elevilor ce de multe ori era sa fie daramat de sariturile sprintene ale"sportivilor"ce sar cat pot de mult peste ore.

5.COADA LA MAGAZIN reprezinta o alta problema pe care anii de liceu ne-a ridicat-o.Aici chiar pot spune ca nu exista elev care sa nu fi pierdut macar o pauza la coada de la magazin(asta daca nu te bagi in fata cu tupeu..insa de cate ori poti face asta??).E interesant ca magazinul e locul din scoala unde se apeleaza cel mai des la cunostinte,prieteni sau alte "pile"pentru a scapa de statul la coada parca interminabila.Si de multe ori nu prea poti sa refuzi sa cumperi si pentru nu stiu cine nu stiu ce pentru ca si tu faci asta cand ai ocazia...deci aici functioneaza legea compensatiei;).Si te trezesti de foarte multe ori atunci cand iti vine randul,in sfarsit(poate de multe ori dupa ce se suna)  ca nu mai sti ce trebuie sa cumperi sau cateodata de atatea"cumparaturi" care iti ocupa mainile nu te mai uiti la pragul de sus de la usa si te mai alegi si cu o lovitura zdravana(nu era de ajuns ca te durea capul de la ora de fizica la care tocmai intarziai).

6.O alta mare problema pe care cred ca o pot incadra in categoria spaime,temeri si alte lucruri care iti fac un gol in stomac sau iti provoaca friguri era ORA DE MATE.Pot spune ca am avut marele privilegiu de a avea un super prof de mate insa un pic cam dur(uneori prea dur).Cred ca nu era ora de matematica in care sa nu stam cu totii cu sufletul la gura,cu nodul in gat si alte expresii care exprima starea de tensiune si frica.Se putea citi pe fetele noastre replici de la:"eu sunt urmatorul","pariez ca si azi ma scoate la tabla" la ganduri de genu:"sa ma scoata dar macar sa nu-mi dea 2..ma multumesc si cu un minus","sigur isi pierde rabdarea iar si se enerveaza si ma trimite la loc"...prea rar se mai intalnea o fata luminata si increzatoare:"azi sigur iau plus ca am lucrat exercitiile alea inainte si mi-au iesit" sau "las ca iau cel putin steluta ca sigur o sa stiu..poate o sa ma mai ajute si el..o scot eu la capat cumva".Partea amuzanta era atunci cand faceam schimb de caiete cu cei din B dupa ora lor de mate sau dupa ce aveam noi mate pentru ca de obicei faceam cam aceleasi exercitii si incercai intr-o pauza de 10 minute sa inveti sau sa intelegi rationamente de o ora.Dar am uitat sa precizez de ce toata lumea era ingrozita de iesitul la tabla...deoarece noi primeam note pe "prestatia" de la tabla.Uneori iesitul la tabla se transforma intr-o reprezentatie demna de filme de groaza,alteori drame lacrimogene,actiune zgomotoasa sau cu putin noroc se reducea doar la comedii seci.
Cred ca orele de mate din liceu au insemnat unele dintre cele mai frumoase amintiri pentru toti din clasa.Ne-au unit si ne-au invatat sa fim solidari,sa-i ajutam si pe cei care nu se descurca sau nu inteleg,sa avem rabdare,sa gandim de doua ori inainte de a vorbi(think twice before you leap) si cel mai important sa nu ne pierdem cu firea in fata "adversarului" indiferent cat de impozant ar fi.Am invatat si multe lectii de viata,de comportament(cum sa fim domni si doamne:)))si ne-am bucurat de multe sesiuni de bancuri si povestioare. 

7.Celelalte probleme ridicate de diverse materii,profesori sau alte aspecte intra toate la un singur punct deoarece chiar daca au fost momente mai putin placute sau clipe amuzante..toate s-au transformat pana la urma in amintiri frumoase.Si cred ca aici e toata lumea de acord cu mine(cel putin colegii mei).Desigur sunt de amintit interminabilele ore de Informatica,lucrarile comune la Bio,discutiile despre orientarea profesionala sau coordonate de viata abordate la orele de Chimie,redundantele de la Filosofie,turele de la Sport,filmele de la Muzica,proiectele de la Desen,asocierile de la Geografie,orele de Istorie in sine,umorul englezesc,seriozitatea nemteasca sau rafinamentul frantuzesc.Toate aceste si multe altele au facut ca acesti 4 ani petrecuti la Colegiul National Andrei Saguna sa fie mai mult decat cea mai frumoasa perioada din viata mea de pana acum,au insemnat o bogata si importanta lectie de viata,mi-am facut multi prieteni(unii pe viata)si am invatat ca Saguna este mai mult decat un liceu,este un stil de viata,un mod de a fi,un mod de a trai.

Desigur ca sunt multe de spus la fiecare capitol pe care l-am tratat mai sus dar cred ca as plictisi cu amintirile mele pe cei care nu au trait cu adevarat atmosfera din clasa noastra iar colegilor le voi retrezi dorul de anii de liceu care si asa nu va fi alinat prea curand.
La aceasta lista de lucruri de care pe de o parte sunt bucuroasa ca am scapat dar pe de alta parte lucruri despre care am multe amintiri frumoase,o sa mai fac ulterior completari deoarece anii de liceu mereu vor reprezenta o sursa inepuizabila de lucruri interesante si amuzante care merita impartasite.

Sfarsit de iulie

Vacanta,libertate,visare,casa de la tara,aer curat,nopti de vara petrecute la lumina felinarelor,zile toride,miros de fan,prieteni regasiti,peisaje inedite,mancaruri delicioase gatite de bunica,plimbari la apus,miezul noptii in oras,concerte,iesiri cu prietenii,multe magazine colindate,multe carti savurate,filme vizionate,sentimente de bucurie,implinire,regasire...beatitudine.

Cam asa s-ar rezuma in cateva cuvinte cea de-a doua jumatate a lunii Iulie la mine.

P.S. Scriu la sfarsitul lui august despre iulie deoarece abia acum mi-am gasit cateva zile mai linistite si libere in care sa pot sintetiza si rememora periplul de pana acum(spun de pana acum deoarece va continua,pana la urma viata in sine e un nesfarsit periplu dar ma refer la calatoriile si activitatile din vara asta care la mine s-au tinut lant).

Sper ca fiecare din noi s-a bucurat de vara in felul sau si a apreciat frumusetile naturii.

Barajul Siriu

De multe ori am pomenit de el in discutiile legate de drumul care ma duce spre tara la bunicii de la Buzau.
Trecand de atatea ori pe acolo...a devenit un reper destul de important in drumul meu si in timp a capatat si semnificatii aparte.Imi amintesc cu zambetul pe buze ca de fiecare data cand treceam la tara ne opream sus pe baraj sa admiram pentru a nu stiu cata oara lacul si de fiecare data era uimirea si impactul peisajului asupra noastra,sau cel putin asupra mea,ca si cand l-as fi vazut  pentru prima data.De multe ori cred ca ma comport ca un copil in fata acestei frumuseti a naturii pentru ca ma bucur mereu de ea si nu ma pot satura sau plictisi.Este drept ca imprejurimile contureaza un tablou remarcabil..mai ales la apusul soarelui...asa cum am incercat eu sa surprind in pozele de mai jos.

Versuri de moment

Ieri...nici nu ne cunosteam.

Azi…te port in suflet mai mult ca oricand

Maine...poate vei apartine trecutului

Dar acum te vreau langa mine.

Ieri mai mult ca azi te doream

Azi mai mult ca ieri te simt

Maine mai mult ca azi imi vei lipsi

Dar maine mai mult ca ieri te voi iubi.


Si ca o completare la aceste versuri...o melodie care in context se potriveste...doar pentru cunoscatori,care,ce-i drept,sunt foarte putini.Dar sa ne bucuram de inca o piesa frumoasa a lui Enrique ce personal imi trezeste multe amintiri si imi "hraneste" starea de melancolie in care am intrat de cateva zile.


Enrique Iglesias - Why not me

Ma très chère ville-Brasov

Brasovul in cateva poze...

Stiu ca unele cladiri si chiar peisaje dintre cele de mai jos sunt foarte des intalnite atunci cand vine vorba de a reprezenta imaginea Brasovului...Dar pot spune ca desi sunt obiectul tuturor amatorilor de fotografie sau a profesionistilor,aceste locuri raman la fel de fermecatoare si interesante.Dupa aproape 20 de ani de locuit in Brasov pot spune ca nici acum nu ma plictisesc sau nu m-am saturat sa vad aceleasi cladiri in poze sau afise cu sau despre orasul de la poalele Tampei sau sa trec zilnic pe langa ele.

Este adevarat ca noi locuitorii orasului apreciem mai putin frumusetea si atmosfera acestiu orasel incarcat de istorie si traditii.Mi s-a intamplat cu ceva timp in urma un lucru care pot spune ca a reprezentat pentru mine in fel de "wake-up call" in ceea ce priveste valoarea orasului meu.Mergeam la fel ca in fiecare dimineata spre scoala pe Muresenilor si am observat in graba mea matinala un turist facand poze la cladirile pe langa care treceam.In mod normal nu ar fi trebuit sa mi se para un lucru iesit din comun deoarece zilnic zeci de turisti fac acest lucru,insa de aceasta data era o ora destul de "ciudata" pentru a fotografia,ora 7 si ceva,aproape 8.Dar ceea ce intr-un fel m-a "revoltat" a sunat cam asa:"Ce o mai fi fotografiind si asta la ora asta din zi?" si imi ridic privirea pentru a incerca sa ma lamuresc.Dar pot spune k am fost uimita si placut impresionata de ceea ce ochii mei cuprindeau.Arhitectura cladirilor de pe aceasta strada traversata aproape zilnic era deosebita si pot spune ca dupa cateva secunde bune de "holbare" mi-am dat seama de ce acel turist chiar si la o ora atat de devreme face poze.Chiar daca somnul inca ma mai stapanea,prin aceasta "scena" m-am trezit si am realizat pe langa ce frumusete de cladiri si opere de arta arhitecturala treceam in fiecare zi fara a ridica capul din pamant,fara a aprecia si a admira cu privirea ceea ce de fapt face Brasovul atat de special.

A fost de fapt o lectie din care am invatat multe, dar cel mai importat,in fiecare dimineata sau zi ce a urmat,cand treceam pe acolo, am invatat sa ridic ochii si sa admir,in graba mea cotidiana,o parte din aceasta atractie a orasului aflata deasupra capetelor noastre si pentru care multi turisti parcurc zeci sau poate mii de kilometrii sa vina si sa o vada,poate chiar sa o imortalizeze in fotografii.
Stiu ca pare putin cam ciudat faptul ca pana atunci nu realizasem valoarea si farmecul cladirilor chiar daca poate privirile mi s-au indreptat de multe ori spre ele insa cautand poate altceva sau doar vrand sa refuze existenta unor astfel de lucruri.Si pot de asemenea spune ca nu sunt singurul "caz nefericit" caruia i s-a intamplat astfel.
Pot da un alt exemplu concludent care se potriveste pentru fiecare dintre noi:in alergatura noastra zilnica si in cautarea neintrerupta a fericirii uitam sa ne bucuram de lucrurile simple si marunte din viata noastra.Uitam sa admiram o floare in gradina si credem ca rupand-o si punand-o intr-o vaza in casa ne putem bucura mereu de frumusetea ei,credem ca detinand mai mult ii putem controla pe cei din jurul nostru care au mai putin ca noi,credem ca detinand lumea putem deveni stapanul ei dar nu este chiar asa.Fiecare lucru e frumos admirat in starea lui naturala si originara.Ca fiinte mereu  grabite ce suntem,uitam sa ne acordam timp pentru contemplarea lumii in amploarea ei,pentru a-i observa farmecul si nu sa incercam sa-i rezolvam misterele.
Cam asa s-ar explica si intamplarea mea,o slabiciune umana,un lucru tipic ce multora dintre noi ni se poate intampla si nu doar cu obiecte sau peisaje dar si cu suflete umane.