sâmbătă, 22 octombrie 2011

Emotie de toamna


Nichita Stănescu
Emotie de toamnă
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.
Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.

O poezie stanesciana destul de cunoscuta in randul iubitorilor de poezie fiind expresiva si sugestiva,in concordanta sentimentala si sonora cu peisajul de afara.
Mi s-a intamplat de multe ori sa raman fara cuvinte in fata unui colt de natura impodobit de toamna.Cea mai recenta astfel de reactie am avut-o ieri,hoinarind prin oras.M-am oprit din mersul meu,uneori cam indiferent la tabloul din jurul meu,dar de aceasta data era mult prea grandios sa nu-l observ.Am stat cateva minute si l-am admirat:un parc plin de culoare si arome tomnatice ce erau insotite de un vant usor si cativa nori negrii pe cer.Parea decupat dintr-un calendar de perete sau din imagini editate.Insa in realitate era nespus de frumos si chiar daca dupa cateva minute au inceput sa cada primele picaturi de ploaie...nu m-am suparat deoarece cum ar mai putea straluci toamna daca nu s-ar reflecta in picaturile de ploaie?
Mi-a parut rau ca nu aveam aparatul la mine pentru a imortaliza frumusetea descoperita in mijlocul unei aglomeratii urbane asa cum este Bruxelles-ul.
Trebuie sa marturisesc ca la inceput vroiam sa spun ca toamna este altfel aici insa mi-am dat seama ca toamna e la fel peste tot insa depinde de oameni sa o descopere si sa o admire.


Un comentariu:

  1. Şi, deşi de atâtea ori citită, simţită, trăită, această poezie îmi atinge de fiecare dată acea coardă din adâncul inimii...

    RăspundețiȘtergere