Aceste poezii/poeme sunt creatiile mele in limba romana iar imaginile atasate sunt tot creatii proprii.
Incertitidini
E o idee fugară
Sau o dorinţă neclară?
E o simptoma trecătoare
Sau o boala neiertătoare?
O fi oare... o fiinţă-ncântătoare
Sau doar o fantezie adulatoare?
E doar o umbră îndrăzneaţă
Sau cea care ne calcă pe urme
Se numeşte viaţă?
O fi oare... o hlamidă neagră-n noapte
Sau cea ce ne priveşte de departe
Se numeşte moarte?
E doar un fir subţire de aţă
Sau e al nostru curs în viaţă?
Sunt doar simple întrebări
Sau ale gândului frământări?
Peisaj ne-urban
Intimidările oraşului
Mă cuprind cu fiecare pas.
Priviri enigmatice
Surprind în graba mea...
hazardată.
Umbre reci pe străzi înguste...
Vise, aripi... toate frânte.
Cerul aşterne înainte-mi
Cenuşa aspră
A clădirilor neînsufleţite.
Raze de speranţă
Înghiţite de bezna deznădejdii.
Felinarele neputincioase
Dezvăluie-ncet... singurătatea.
Oglinzile - porţi ale uitării
Îmi zăvorăsc amintirile.
Decorul plat de indigo
Rodeşte pustietatea
Iar ramurile metalice
Izbesc în necunoaştere...
Suflete pierdute.
Urme tomnatice
Într-un vals funebru
O frunză, o iarbă
Toate-n negru.
Unduiri graţioase
Pe fundal efemer
O floare, o iarbă
Parcă de fer.
Oglindă tulbure
În neantul de plumb
O urmă lăsată
De toamnă pe drum.
Umbre misterioase
Într-un dans solitar
Un stol, un nor
Lăsate de gustar.
Aparenţe trecătoare
În decoruri singuratice
Un copac, un nor
Urme tomnatice.
Într-un dans solitar
Un stol, un nor
Lăsate de gustar.
Aparenţe trecătoare
În decoruri singuratice
Un copac, un nor
Urme tomnatice.
Vise... îndrăzneţe
Aş aşterne liniştea pe foaie
Prin cuvinte goale
Aş măsura infinitatea
Cu un fir de iarbă
Doar pentru a sorbi
Din albastrul cerului.
Fire de lumina-aş împleti
Cu un ac mare de nisip
Aş desena fericirea
În acorduri de culori
Doar pentru a auzi
Sunetul zorilor.
Aş opri timpul în loc
Cu o barieră de speranţă
Aş căuta marea de vise
În sufletul iernii
Doar pentru a găsi
Sensurile vietii.
Visator in contemporaneitate
Pasind pe strazi ce duc spre ziua de ieri
Cu praf de stele in buzunare
Maini acoperite de culpabilitatea visarii
Suflet invaluit in falduri de mister
Incerci din rasputerile viselor de noapte
Sa ascunzi magia viselor de zi.
Inarmat cu pulberi de iluzii colorate
Treci in goana peste sufletele-ngropate-n gri
Te opresti pentru o clipa de visare
In mijlocul imprevizibilei agitatii urbane
Priviri suspicioase atrage starea ta de fantezie
Iar aura iti este absorbita de indiferenta
Pregatit pentru a evada in spatiul nedimensionat
Uiti de reveria inca fragila si novice
A unor amatori,colectionari de vise
Ii ignori..lasand in urma-o lume
A contrastelor fara culori
Si a antagonismelor fara valori.
Ecouri de tristete
Au trecut atatea nopti
In care cerul parca plangea
Deasupra mea…
Iar stelele inca mai incearca
Sa te gaseasca…
Vantul-alinare efemera
Imi plimba gandurile insingurate
Si noaptea impleteste hlamide
Acoperindu-ma-n uitare
Timpul…degeaba s-a oprit
Daca nu mai poate fi intors.
Lacrimile firave ale lunii
Ma ating intr-o tacere dureroasa
Iar apa ingana-n surdina
Ecouri de tristete…
Zile intregi dar pustii
Se inchid in cerul mult prea greu
Deasupra mea…
Lumina te-a gasit ascuns
In intunericul gandurilor mele
Iar caldura incearca sa topeasca
Amintirea ta…nefireasca.
Neputinţă...
Greutatea neliniştii mele
apropape că mă striveşte
Inima mi s-a lăsat încătuşată
de razele pribege ale lunii
Rămânând doar sufletul stingher
Ce luptă cu goliciunea nopţii.
Mărimea gândurilor mele
aproape că mă acoperă
Corpul a rămas imobil
prins în mrejele vieţii
Doar sufletul luptă cu îndârjire
Crezând într-o nefastă mântuire.
Incatusat de…cuvinte
Fugind de tristetea din tine
Te-mpiedici de marea de neputinte
Continui sa alergi nutrind sperante
Insa obstacolele cele mai mari…
Raman cuvintele…
Incerci sa scapi de intunecimea gandurilor
Sa le-asterni umbra pe foaie
Cauti neincetat sa rupi tacerea
Dar esti oprit din afirmare
De cuvinte..
Te-ascunzi de indoieli si frustrari
In banalele gesturi ocazionale
Astepti fericirea ca pe o salvare
Dar ea intarzie negresit sa apara
Datorita cuvintelor…
Analizezi cu superficialitate obscura
Idealurile juvenile ce-ti apartin
Pierzi in calea ta spre evadare
Sansa de a schimba ceva
Prin cuvinte…
Uiti de lucrurile simple si colorate
Si iti masori gradul de nefercire
Cu multa compasiune egocentrista
Evitand sa te exprimi ferm
Prin cuvinte…
Abstractizare
Apa... o lume paralelă
Ce te poate situa într-o altă emisferă.
Focul... un izvor de dorinţe
Ce cu greu se aprind şi pot fi stinse.
Aerul... un combustibil alternativ
În apropierea căruia ajungi fictiv.
Pământul... un loc de pribegie
Pe care totul se transformă în agonie.
Cerul... un spaţiu cu lumi închise
Ce pare să înghită multe vise.
Speranţa... doar un lucru banal
Ce durează însă până la final.
Amintire veşnică
Când soarele se va stinge
Şi munţii vor dansa
Când stelele nu vor mai lumina
Iar apa va plânge
Atunci te voi uita!
Când mările se vor trezi
Şi florile vor dispărea
Timpul de va muri
Şi vântul fericit va părea
Atunci voi renunţa la amintirea ta!
Pământul de se va usca
Şi păsările nu vor mai exista
Când gândurile vor pleca
Şi iubirea nu va mai persista
Atunci te voi uita!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu