duminică, 3 iulie 2011

Ma très chère ville-Brasov

Brasovul in cateva poze...
Stiu ca unele cladiri si chiar peisaje dintre cele de mai jos sunt foarte des intalnite atunci cand vine vorba de a reprezenta imaginea Brasovului...Dar pot spune ca desi sunt obiectul tuturor amatorilor de fotografie sau a profesionistilor,aceste locuri raman la fel de fermecatoare si interesante.Dupa aproape 20 de ani de locuit in Brasov pot spune ca nici acum nu ma plictisesc sau nu m-am saturat sa vad aceleasi cladiri in poze sau afise cu sau despre orasul de la poalele Tampei sau sa trec zilnic pe langa ele.
Este adevarat ca noi locuitorii orasului apreciem mai putin frumusetea si atmosfera acestiu orasel incarcat de istorie si traditii.Mi s-a intamplat cu ceva timp in urma un lucru care pot spune ca a reprezentat pentru mine in fel de "wake-up call" in ceea ce priveste valoarea orasului meu.Mergeam la fel ca in fiecare dimineata spre scoala pe Muresenilor si am observat in graba mea matinala un turist facand poze la cladirile pe langa care treceam.In mod normal nu ar fi trebuit sa mi se para un lucru iesit din comun deoarece zilnic zeci de turisti fac acest lucru,insa de aceasta data era o ora destul de "ciudata" pentru a fotografia,ora 7 si ceva,aproape 8.Dar ceea ce intr-un fel m-a "revoltat" a sunat cam asa:"Ce o mai fi fotografiind si asta la ora asta din zi?" si imi ridic privirea pentru a incerca sa ma lamuresc.Dar pot spune k am fost uimita si placut impresionata de ceea ce ochii mei cuprindeau.Arhitectura cladirilor de pe aceasta strada traversata aproape zilnic era deosebita si pot spune ca dupa cateva secunde bune de "holbare" mi-am dat seama de ce acel turist chiar si la o ora atat de devreme face poze.Chiar daca somnul inca ma mai stapanea,prin aceasta "scena" m-am trezit si am realizat pe langa ce frumusete de cladiri si opere de arta arhitecturala treceam in fiecare zi fara a ridica capul din pamant,fara a aprecia si a admira cu privirea ceea ce de fapt face Brasovul atat de special.
A fost de fapt o lectie din care am invatat multe, dar cel mai importat,in fiecare dimineata sau zi ce a urmat,cand treceam pe acolo, am invatat sa ridic ochii si sa admir,in graba mea cotidiana,o parte din aceasta atractie a orasului aflata deasupra capetelor noastre si pentru care multi turisti parcurc zeci sau poate mii de kilometrii sa vina si sa o vada,poate chiar sa o imortalizeze in fotografii.
Stiu ca pare putin cam ciudat faptul ca pana atunci nu realizasem valoarea si farmecul cladirilor chiar daca poate privirile mi s-au indreptat de multe ori spre ele insa cautand poate altceva sau doar vrand sa refuze existenta unor astfel de lucruri.Si pot de asemenea spune ca nu sunt singurul "caz nefericit" caruia i s-a intamplat astfel.
Pot da un alt exemplu concludent care se potriveste pentru fiecare dintre noi:in alergatura noastra zilnica si in cautarea neintrerupta a fericirii uitam sa ne bucuram de lucrurile simple si marunte din viata noastra.Uitam sa admiram o floare in gradina si credem ca rupand-o si punand-o intr-o vaza in casa ne putem bucura mereu de frumusetea ei,credem ca detinand mai mult ii putem controla pe cei din jurul nostru care au mai putin ca noi,credem ca detinand lumea putem deveni stapanul ei dar nu este chiar asa.Fiecare lucru e frumos admirat in starea lui naturala si originara.Ca fiinte mereu  grabite ce suntem,uitam sa ne acordam timp pentru contemplarea lumii in amploarea ei,pentru a-i observa farmecul si nu sa incercam sa-i rezolvam misterele.
Cam asa s-ar explica si intamplarea mea,o slabiciune umana,un lucru tipic ce multora dintre noi ni se poate intampla si nu doar cu obiecte sau peisaje dar si cu suflete umane.












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu