Sufletul...si el o Enigma.

Sufletul

de Ana Blandiana

Sufletul e ceva în noi
Care nu poate exista în afară.
De câte ori nu mi s-a întâmplat
Să descopăr
Suflete goale în iarbă trăgând să moară.
Le luam cu grijă în palmă,
Dar niciodată
Nu găseam destul de repede pe cineva
Să le primească în sine,
Simţeam căuşul palmei gol
Şi-un abur, neatins de frunze, trecea
Bănuitor prin trupul meu.
Sufletul se-adăposteşte în noi
De Dumnezeu?

Probabil ati observat ca tot postez creatii ale acestei poete.Trebuie sa marturisesc ca imi plac foarte mult,ma inspira si ma ambitioneaza sa continui sa compun.Poeziile ei impresioneaza prin simplitate,puritatea transmisa prin versuri,conditia etica de aspiratie,de constientizare a defectelor instantei omenesti pe care temele operelor sale le propune,atrage prin exteriorizarea vitalitatii intense,forta devastatoare a simturilor.

O scriitoare premiata atat pentru operele sale cat si pentru spiritul sau de luptatoare si invingatoare.O persoana ce trezeste doar inspiratie si admiratie.